Ne disipam

Finally. După o vară agitată, aşa cum a fost a mea, a venit si gloriosul moment în care EU plec. Nu la mare, mnu, nici la munte. În Râmnicu Sărat. Ha. Cum aşa. Nu mi-a venit mie pur şi simplu ideea de a mă duce prin oraşu ăsta. Nu tocmai. Plec cu Mariana (yeey) şi cu cei de la IICCR, într-o universitate de vară, bineînţeles, pe comunism. Mai mult ca sigur ill have the time of my life, am să cunosc oameni noi, căruţe de lucruri noi şi tot aşa. Mi-am dorit foarte mult să ajung aici şi cu un dram de muncă am şi reuşit. Din fericire hihi. Abia aştept să mă mai şi plimb cu trenul, să văd şi eu oraşul în care cică aş avea şi nişte rude, după spusele altor rude, dar nu prezintă chiar atât de mult interes pentru mine. Am să povestesc tot tot tot atunci când am să mă întorc, căci sigur or să fie multe de spus, poze de făcut, discuţii de purtat. Poate aşa o să mă mai lămuresc şi eu cu mirifica mea temă pentru licenţă, care Doamne, mă bântuie pur şi simplu. Oricum, o să fie miiişto! Din orice punct de vedere.

Meanwhile, eu şi colegii mei din ASAIR Bucureşti am rămas jobless de la MNIR Buhuhuuu ! Însă ! Astăzi la ora 15 va avea loc vernisajul expoziţiei O istorie pe două roţi and guess who will be there to.. whatever, aheem, noi ! Aşteptăm cât mai mulţi oameni, motociclişti sau doar pasionaţi de treaba asta.