luni, iulie 07, 2008

¿Por dónde saldrá el sol?






Un sueño hecho realidad ! Asta am trait aseara la Manu Chao! Toate sperantele si visurile mele traite in doua ore de magie necontenita. Atata asteptare, atata nerabdare si dorinta, atat de multe imagini si doleante, nimic nu conta in calea mea de a vedea Manu Chao live la Bestfest 2008. Mii de multumiri celor care s-au gandit sa il aduca pe frantuzo-spaniolul meu de suflet.Nici una din primele 2 zile nu s-a putut compara cu cea din urma ca intensitate, ca artisti (da bine, il am doar pe Manu in vedere). Duminica am scapat si de indivizii de la Winterfresh care tot veneau cu un pachet de guma + poza cu pachetul, pentru care cred ca am facut pe putin 10 poze in toate zilele de festival. M-am bucuresti de Van si de Oxygen Bar si de Silent Disco (*love*). Nici macar Cypress Hill sau Manic Street Preachers nu au reusit sa ma faca sa ma simt macar pe jumatate ca la Chao (desi ei au fost unele din motivele pentru care am si aparut pe acolo).
Dupa ce am asteptat o ora sa inceapa donsoara Roisin Murphy si dupa ce am stat la dumneai la concert vreo 3-4 melodii (bine ca macar am prins Forever More) m-am indreptat cu sufletul la gura si cu mini-bannerul in mana spre Scena Dacia cu visurile mele in fata. Stiam ca avea sa se intample ceva de neuitat. Asa a si fost.
Printre primele melodii pe care le-a cantat au fost El Viento deoarece nu mai tin eu minte acum care a fost prima. A cantat si Rumba de Barcelona si Clandestino, Mala Vida, La Vida Tombola si toate cele. Am sarit cat m-au tinut picioarele, am cantat cat de mult am putut, oricum mai mult ca la ultimele festivaluri la care am fost in ultimii 2 ani cred, mi-am fluturat bannerul cu ESCUDEILLERS toata seara, lipita la un moment dat de gard, impreuna cu niste spanioli (I guess) si pentru asta toti ma luau drept iberica, lucru care pe mine nu m-a deranjat absolut deloc.A zburat bere pe mine, Cola, apa si pahare peste mine. Conta? Absolut deloc. Mi-am vazut visul cu ochii, am simtit ceva nemaipomenit de mine la vreun concert. As da orice sa ma intorc la aseara la concert si sa retraiesc, sa cant, sa sar si sa dansez cu cine se nimereste, exact ca aseara. Nu mai am glas, nu mai aud bine, picioarele tremura daca le fortez. Imi pasa? Nu! Trece. Toate trec, precum a trecut si concertul. Din pacate :( A cantat doua ore si ceva cred, timp in care nu mi-am putut lua ochii de la scena si nu mi-am putut cobori mainile din aer. Manu Chao are public la noi, ceea ce e minunat si sincer, nu ma asteptam. Sper din suflet sa se intoarca la anul (sau de ce nu, mai curand!) si daca nu, cu prima ocazie (cand o sa am suficienti bani) o sa ma duc eu dupa el undeva in Europa asta !

PROXIMA ESTACION: ESPERANZA !

eu voi fi cea care..