Din cenusa-i proprie..de ani si ani

Am crescut cu ei.Am fost invatata sa iubesc si am reusit.N-am mai avut nevoie de nimeni sa imi spuna asta de atunci.Parintii cand au vazut asta au inceput sa fie multumiti.Era probabil primul pas in o reusita a lor, eu.Ei fani de o viata, eu in devenire.Ei atotcunoscatori, eu gaga cu 'Fata verde' si 'Nunta'.Dar, da.Ii iubesc si nu stiu ce m-as face fara ei.Primul concert Phoenix mi-a ramas in suflet.La Sala Palatului,unde altundeva.Mama si tata nelipsiti de la concertele lor au decis ca era momentul ca odrasla sa fie martora unui spectacol care sa ii ramana acolo adanc in suflet.N-am fost tocmai un copil bun, dar meritam sa mi se dea o sansa.Mi s-a dat si acum sunt foarte multumita.
Eram fenomenul clasei.Pe vremea cand toti 'descopereau' pe Costi Ionita sau Adrian Bla Bla, eu intrebam Soarele daca ma mai vede sau daca 'dragostea murit-a oare?'.Si am fost 'ciudata' din cauza asta.Inceputul 'diferentei'.
Cu timpul, au aparut si altii dar pozele cu Mos Nicolae, taica Vladi au ramas acolo, chiar daca s-au alaturat Dani,Tudori si mai stiu eu ce langa.Phoenix ramane acolo.Este acolo.
Acum inca ii iubesc si inca merg cu o netarmuita placere la concertele lor.Fie la Sala Palatului,fie la Polivalenta sau chiar la Stufstock (iiii! mai e o luna!) sunt nelipsita.Am strans tot ce am avut ocazia cu ei,despre ei,pentru ei.
Treaba mea este sa.. duc povestea mai departe.Si o voi face.