Macar putin..

Stiu ca este devreme ca sa postez despre ce a fost liceul pentru mine, insa m-a apucat asa o stare.. ca si cum s-ar fi terminat totul deja si gata.. maine ma duc la facultate si poimaine imi caut ca disperata un loc de munca.Cand ma gandesc ca nu voi mai vedea persoanele dragi mie, locul unde am crescut, deoarece in 8 ani de Cosbuc am crescut poate cat altii intr-o viata.Nu am sa mai alerg dimineata dupa troleu, nu or sa ma mai injure soferii si mai ales nu voi mai sta cu teama ca n-am abonament.Nu o sa imi mai fie foame si sete groaznica, nu o sa mai am teama de faptul ca poate un bezmetic ma lasa cu media neincheiata..nu am sa mai am multe lucruri si o vreme ma voi simti atat de goala pe interior.Voi simti insa teama de ce urmeaza, curiozitate..nu imi place.Prefer sa stau sa-mi tocesc coatele pe bancile din Cosbuc decat sa fiu poate poate studenta pe la Istorie sau cine stie unde oi ajunge.Cine stie unde ajung.Asta e problema.De acum nimic nu mai este sigur ca pana acum. Iar pe 8 iunie se va pune punct..